Știm cu toții că, la vârsta de 50 de ani, ar trebui să fim supuși unei colonoscopii pentru a putea detecta și trata mai devreme cancerul de colon. Dar creierul nostru? Precum cancerul de colon, boala de bază a neurodegenerării - inclusiv Alzheimer - durează mulți ani (adesea decenii) pentru a se dezvolta, oferind o perioadă prodromală prelungită în care putem interveni eficient.
In urma ultimelor cercetări științifice, incepând cu vârsta de 45 -50 de ani, ne putem monitoriza riscul și putem evidenția prezența factorilor de risc care contribuie în tăcere la dezvoltarea bolilor degenerative, inclusiv Alzheimer.
La nivel global, aproape 160 de milioane de oameni vor suferi de Alzheimer până în 2050. Aceasta face ca nevoia de prevenire și tratament să fie mai mare ca niciodată.
Înțelegerea timpurie a simptomelor bolii Alzheimer și recunoașterea lor este esențială pentru a asigura un diagnostic și un tratament precoce. Această afecțiune neurodegenerativă progresivă afectează capacitatea de memorie, gândire și comportament a persoanei afectate, iar identificarea simptomelor în fazele incipiente poate juca un rol crucial în gestionarea bolii. Printre primele semne ale bolii Alzheimer se numără probleme cu memoria pe termen scurt și lung, dificultăți în găsirea cuvintelor potrivite în conversații obișnuite și defecte în capacitatea de a face planuri și a-și păstra organizarea. De asemenea, persoanele afectate pot prezenta schimbări de dispoziție și temperament, precum și dificultăți în rezolvarea problemelor simple. Recunoașterea și conștientizarea acestor semne timpurii poate duce la căutarea imediată a ajutorului medical, ceea ce poate permite inițierea unui plan de tratament adecvat pentru a încetini progresia bolii și a îmbunătăți calitatea vieții persoanei afectate. Este important să fim atenți la aceste semnale timpurii și să acordăm sprijin și înțelegere persoanelor care pot prezenta simptome ale bolii Alzheimer. Identificarea întârziată a acestor simptome poate duce la complicații și la limitarea opțiunilor de tratament.
Boala Alzheimer
1. Definitie
Boala Alzheimer este o tulburare neurodegenerativa progresiva caracterizata prin distrugerea de celulele nervoase, constituita dintr-o lunga etapa asimptomatica – in care pacientul nu prezinta nici un semn legat de memorie si gandire (peste 10-15 ani), urmata de etapa clinica (alti 8-10 ani) cu manifestari specifice in aria cognitiva (pierderi de memorie, afectarea rationamentului, tulburari comportamentale, etc.) Aceste tulburări se incadrează initial ca deficit cognitiv usor - pacientul functioneaza in continuare independent desi are anumite dificultăți, cu evoluție de obicei către stadiul de demență (in care activitățile zilnice sunt sever afectate până la imposibilitatea de a fi efectuate independent). Din totalul de sindroame demențiale, majoritatea au drept cauză boala Alzheimer - studiile arata intre 60% si 80% din cazuri. Aceste repere temporale sunt rezultatul unor studii statistice si nu reprezintă obligatoriu evoluția oricarui pacient – “Există pacienți si nu boli!”
2. Cauze si factori de risc - Peste 30 de ani de cercetari intensive nu au dus până acum la stabilirea clară a unor cauze exacte, făcând ca această boală să devină una din provocările majore ale medicinei moderne. Factorii genetici sunt implicați, alături de expunere la diverse micro-organisme, toxine, pierderea de suport trofic - dezechilibre hormonale si de nutrienti (vitamine, minerale), traumele craniene (conform unor cercetari recente- chiar si traumatismele craniene minore repetate), inflamația sistemică, tulburările de somn, stres, stil de viață inadecvat.
3. Tipuri de boala Alzheimer
a. timpurie - cu simptome debutate la o varsta mai mica de 65 ani- de obicei, pacientii au între 40 si 50 de ani când observă primele semne - de obicei legate de memorie.
b. tardiva - debut al simptomatologiei peste 65 ani. Această clasificare se referă la apariția clinică a simptomelor, nu a modificarilor din creier, care de cele mai multe ori evoluează deja de peste 10-15 ani.
c. familiala- mutatii genetice specifice- anumite gene specifice
4. Simptome
5. Evolutie
6. Diagnostic
7. Tratament + preventie
Tratamentul clasic- monoterapie sau asociere a cel putin doua din urmatoarele substante- memantina, rivastigmina, galantamina- rezultate modeste in studii, amelioreaza clinic simptomele dar nu incetinesc degradarea creierului. Se pot adauga tratamente ale simptomelor asociate - antidepresive, anxiolitice, inductori de somn.
Tratamentul suportiv- vizeaza echilibrarea functiilor organismului si optimizarea functionalitatii tesuturilor pentru a incetini procesele de degradare. Această abordare integrativă implică identificarea factorilor cauzatori, indepărtarea lor, urmată apoi de refacerea rezervelor funcționale si imbunătățirea rezilienței neuronilor prin stimulare si antrenament. Boala Alzheimer este caracterizată de acumularea in creier a beta-amilodului si a proteinelor tau, cu efect direct de distrugere a neuronilor si destabilizare a legaturilor dintre ei.
Amiloidul se crede ca ar fi aparut in evolutia noastra ca specie ca factor de protecție cu rol anti-inflamator si antimicrobian, dar activarea căilor de producere a acestuia in mod cronic, semipermanent duce la un răspuns al organismului inadecvat, care afectează functionarea normală a celulelor nervoase. Trebuie corectați astfel factorii favorizanti ai activării acestora și activarea mecanismelor de protectie neuronală.
Cauze inflamatorii - infecții virale sau bacteriene cronice, cu evoluție, de obicei, tacută; optimizarea igienei orale si a sănătății cavității bucale in general. Multipli agenti patogeni au fost descoperiti in creierul pacientilor cu boala Alzheimer si studii arată că un status inflamator sistemic (al intregului organism) crescut este un factor nu doar de risc cat și de agravare a deficitului cognitiv.
Intoxicatiile - metale grele, micotoxine- duc la activarea cronică a sistemului imun cu apariția unor reacții de apărare care nu rezolvă cauza, dar afectează creierul - acumularea de amiloid si proteine tau. Identificarea unor astfel de probleme si rezolvare lor permite sistemului imun să revină la parametrii normali de funcționare.
Optimizarea metabolică - prin dietă adecvată si mișcare.
Al doilea pas este restabilirea nivelului optim de substante necesare creierului, restabilirea valorilor optime de nutrienți (vitamine, minerale, pentru a permite funcționarea corectă a organismului, inclusiv, sau mai degrabă mai ales, a creierului).
Re-echilibrare hormonală - evaluarea complexă a statusului hormonal- studiile arată că difuncțiile la nivelul multiplelor axe hormonale influenteaza direct memoria si comportamentul.
Creșterea oxigenării celulare - optimizarea somnului si asigurarea de oxigenare corectă în timpul somnului; creșterea directă a oxigenării țesuturilor prin oxigen-ozonoterapie care de asemenea scade inflamatia sistemică.
Administrarea de neurotrofice - substanțe care susțin direct metabolismul celulelor nervoase și funcționarea lor corectă.
Stimularea directă a țesutului cerebral pentru a reface transmiterea electrică a informațiilor între neuronii noștri prin stimulare magnetică transcraniană – TMS.
Prin terapia TMS se observa imediat o imbunătatire a sănatatii si o intărziere a degradării.
O cale de 360 de grade pentru a preveni și trata Alzheimer și demența vasculară.
Un ghid complet pentru stimularea magnetică transcraniană în boala Alzheimer
Aflați mai multe despre stimularea magnetică transcraniană (TMS) și eficacitatea acesteia în tratarea simptomelor bolii Alzheimer.
Stimularea magnetică transcraniană (TMS) este o formă neinvazivă de stimulare a creierului care a fost testată la pacienții cu Alzheimer ca un tratament alternativ pentru ameliorarea simptomelor.
Acest ghid discută elementele de bază ale TMS, cum funcționează și beneficiile și riscurile sale potențiale în contextul bolii Alzheimer.
Ce este stimularea magnetică transcraniană?
Stimularea Magnetică Transcraniană (TMS) este un tip de stimulare neinvazivă a creierului care utilizează câmpuri magnetice puternice pentru a stimula neuronii creierului. TMS funcționează prin crearea unui câmp electric local în regiunea țintită a creierului, stimulând celulele nervoase din acea zonă să declanșeze și să elibereze anumiți neurotransmițători și să refacă sinapsele neuronale sau să stabilească sinapse noi cu neuroni apropriați. TMS a fost studiat și utilizat inițial pentru a trata diferite tulburări psihiatrice, cum ar fi depresia, anxietatea și episoadele de psihoză.
Cum tratează TMS simptomele de tip Alzheimer?
Cercetările arată că TMS poate îmbunătăți memoria, vorbirea și comportamentul la pacienții cu Boala Alzheimer. Prin stimularea anumitor zone ale creierului care ajută la învățare și memorie, TMS poate îmbunătăți limbajul și poate întări căile neuronale la pacienții cu Alzheimer. În timpul unui studiu clinic, 10 pacienți cu Alzheimer au primit zilnic TMS timp de patru săptămâni și au arătat o îmbunătățire a testelor cognitive. În plus, acești participanți au raportat o vigilență sporită, o dezorientare mai redusă, un comportament îmbunătățit și o activitate socială crescută după perioada de tratament.
Care sunt posibilele efecte secundare ale TMS?
TMS este, în general, o procedură sigură, cu puține efecte secundare. Unele reacții adverse posibile imediate , dar foarte rare si foate scurte, pot include dureri de cap, disconfort la nivelul scalpului la locul stimulării, furnicături sau extrem de rar amețeli.
Cât de eficient este TMS în tratarea bolii Alzheimer?
Cercetările sugerează că TMS poate fi eficient în reducerea unora dintre simptomele asociate cu boala Alzheimer, inclusiv pierderea memoriei, confuzia și scădere generală a abilităților cognitive și executive. Cu toate acestea, este important de reținut că rezultatele variază de la persoană la persoană și ar trebui făcută o evaluare completă înainte de a începe TMS ca opțiune de tratament. Acest lucru este posibil in cadrul Clinicilor Oxxygene, chiar și printr-un consult gratuit, daca pacientul este asigurat CAS.
Este stimularea magnetică transcraniană potrivită pentru mine?
Este important să luați în considerare toate opțiunile dvs. înainte de a decide dacă TMS este potrivit pentru dvs. Discutați cu medicul dumneavoastră despre orice nelămurire sau întrebări pe care le aveți și lăsați-l să vă ghideze prin dovezile disponibile pentru a lua cea mai bună decizie. De asemenea, medicul dumneavoastră vă poate îndruma către specialiști care pot evalua dacă TMS este sau nu cel mai potrivit tratament pentru ameliorarea simptomelor Alzheimer, inclusiv la profesioniștii din cadrul Clinicilor Oxxygene, unde s-a acumulat o experiență de cincisprezece ani in tratarea bolilor neurodegenerative.
Cum ar putea trata TMS boala Alzheimer?
Studiile au descoperit că TMS poate ajuta celulele creierului să restabilizeze conexiunile cheie care sunt pierdute sau slăbite la persoanele cu Alzheimer. În plus, s-a observat că prin țintirea unor zone specifice ale creierului asociate cu declinul cognitiv, TMS este capabilă să reducă simptomele pierderii memoriei.
Într-un studiu pe 20 de pacienți cu Alzheimer formă ușoară până la moderată, persoanele care au primit 20 de ședințe de TMS s-au descurcat mai bine la testele de memorie după doar a șasea ședință decât persoanele care nu au primit tratament.
Ce tipuri de cercetări se fac despre TMS și boala Alzheimer?
Au fost efectuate mai multe studii pentru a investiga modul în care TMS ar putea ajuta la tratarea bolii Alzheimer. Într-un mic studiu din 2015 publicat în Journal of Alzheimer’s Disease, cercetătorii au comparat efectele stimulării magnetice transcraniene reale și simulate (studiu dublu-orb) asupra scorurilor de memorie la 7 pacienți cu boală Alzheimer ușoară. Rezultatele au arătat că, după 4 săptămâni de tratament cu TMS, a existat o îmbunătățire a performanței memoriei asociată cu tratamentul TMS real, comparativ cu tratamentul simulat.
Echipa de geriatrie si psihiatrie a clinicii Oxxygene este specializată în tratamentul pentru boala Alzheimer și demență, împreună cu tulburările comportamentale însoțitoare, cum ar fi agitația, agresivitatea, paranoia și anomaliile de dispoziție. Scopul nostru este de a ameliora simptomele și de a ajuta pacienții varstnici să dezvolte abilități pentru a-și crește independența și mobilitatea. Obținem acest lucru concentrându-ne pe evaluarea și diagnosticarea corecta, gestionarea afecțiunilor coexistente, ajustarea medicamentelor si educația familiei .