Acest site folosește cookies. Continuarea navigării implică acceptarea lor. Mai multe informatii aici
OK

Oboseala cronică (sindromul burnout)

Burnout-ul vă poate face să vă simțiți copleșit și incapabil să faceți față solicitărilor constante din viața de zi cu zi.

TMS (Stimulare magnetică transcraniană) tratează traumele și stresul cronic!

Burnout-ul este o afecțiune asociată cu epuizarea mentală, fizică și emoțională care apare ca urmare a stresului excesiv, pe termen lung.

 

Burnout-ul vă poate face să vă simțiți copleșit și incapabil să faceți față solicitărilor constante din viața de zi cu zi. Motivația care te-a determinat să asumi rolul provocator de stres în primul rând este diminuată și începe să se estompeze.

  • Dacă suferiți de oboseală cronică, s-ar putea să vă simțiți din ce în ce mai neputincioși pe măsură ce energia și productivitatea dvs. sunt epuizate;
  • În cele din urmă, este posibil să simțiți că nu mai aveți nimic de oferit celor din jur;
  • Majoritatea oamenilor se simt uneori frustrați, stresați, plictisiți sau suprasolicitați, iar majoritatea oamenilor experimentează dimineața obseală atunci când pur și simplu chiar si coborâtul din pat este o provocare;
  • Dacă simțiți asta de cele mai multe ori aveți de-a face cu sindromul burnout.

oboseala cronica, sindromul burnout

Programul TMS pentru aceste persoane afectate de oboseală cronică implică între 10 și 20 de ședințe.
 

  • Numărul de ședințe este stabilit de către medicul specialist TMS în funcție de simptomatologia fiecarei persoane;
  • Efectele TMS asupra capacității creierului de a consolida funcția executivă și procesul creativ, de a vindeca traumele și stresul cronic și de a promova rezistența sunt motive pentru utilizarea terapiei și în cazul persoanelor fără patologii psihiatrice cunoscute, dar care au nevoie de suport într-o lume plină de stres și provocări neașteptate!

Cum apare stresul și care este limită dincolo de care stresul devine o problemă?

În societatea modernă, stresul cotidian și toxicitatea ridicată sunt în permanență creștere, ducând pe nevăzute la boli grave diagnosticate de cele mai multe ori prea târziu, cum ar fi cancerul, boala Alzheimer (apărută din ce în ce mai precoce!), dar și alte boli inflamatorii, imune sau autoimune.

 

Stresul este un fenomen ce decurge din confruntarea individului cu situații, sarcini, stări conflictuale, percepute ca fiind dificil de rezolvat.

 

El poate fi acut sau imediat, atunci când apare factorul de stres (de exemplu un cutremur) și tardiv sau cronic când apare un grad de adaptare, dar nu complet (o boala incurabilă, un job stresant).

Stresul are o importantă componentă subiectivă, în sensul că ceea ce este provocator, facil sau chiar relaxant pentru o persoană, pentru o alta poate deveni amenințător sau imposibil de realizat (Roesch si colab., 2002).

 

Răspunsul la stres diferă de la un individ la altul, datorându-se atât componentei genetice, cât și experiențelor de viață anterioare.

 

Pe de altă parte, există un pattern al stresului caracterizat, așa cum spunea și Claude Bernard cu peste un secol în urmă, de un dezechilibru al parametrilor fiziologici (temperatura, frecvența cardiaca, tensiune arterială, etc)

Ce efect are stresul asupra organismului?

Așa cum spuneam, apariția unui factor de stres determină o reacție a organismului cu modificarea homeostaziei, a echilibrului dinamic ce ne menține în viață.

 

Un repertoriu complex de răspunsuri fiziologice și comportamentale este mobilizat în situații stresante care formează răspunsul la stres adaptativ care are ca scop restabilirea echilibrului. 

 

Axa hipotalamică-hipofizo-suprarenală și componentele centrale și periferice ale sistemului nervos autonom constituie cei doi piloni principali care modifică funcțiile vitale ale sistemului de stres. Stresul acut determina descărcarea de hormoni din glandele suprarenale, situate - așa cum le spune și denumirea - lângă rinichi, respectiv adrenalina și noradrenalina ce determină accelerarea ritmului cardiac, transpirații, vasoconstricție periferică și posibilitatea individului de a reacționa la capacitatea sa fizică și psihică maximă prin reacția de fugă sau luptă (în engleză flight or fight).

 

De asemenea, din porțiunea externă a glandelor suprarenale (corticosuprarenală) se descarcă glucocorticoizii care se mențin la valori ridicate o lungă perioadă de timp și determină secundar hiperglicemie.

 

Când stresul se prelungește, hiperglicemia persistentă poate evolua până la diabet zaharat, iar creșterea anabolismului duce la obezitate.

 

Pe de altă parte, creșterea cortizolului (principalul glucocorticoid) determină creșterea inflamației și scăderea imunității.

 

Secundar acestor două procese, apar neoplaziile (cancerele), lucru ce se vede în cotidian când un deces al unei rude apropiate este urmat la câteva luni de un cancer al unui membru al familiei.

 

Un alt studiu a arătat că nivelul constant crescut al cortizolului determină pierderea graduală a sinapselor la nivelul cortexului prefrontal (asociat cu memoria de scurtă durată). Conform studiului, cortizolul are o acțiune “corozivă” directă asupra sinapselor. Cercetătorii sugerează că ar putea exista beneficii din normalizarea cortizolului la pacienții cu un stres traumatic sau cronic.

Programează-te pentru o consultație și lasă-ne să te ajutăm!